UMBRE - REFLECȚII (REFLECTĂRI)

Jung numea munca cu Umbrele munca sacră. Ne e frică de Umbre, unii oameni le-au considerat întotdeauna demonice.

Am fost învățați să nu fim noi înșine, să purtăm măști pentru a-i face pe ceilalți fericiți. Și așa creăm în noi sabotori pentru a ne proteja, atașându-ne măști. Dar cum vedem ceea ce am ascuns ca Umbră? Simplu: o privim (căutăm, descoperim) în ceilalți, pentru că asupra celorlalți transferăm ceea ce noi nu vrem să ne asumăm.

Și vin întrebările: De ce creăm măști? Ca să ascundem și să ne ascundem? Și vine și răspunsul: trebuie să scoatem măștile la suprafață, eliberându-le, pentru a ne elibera pe noi înșine.

Acest joc al vieții, această piesă în care ne jucăm: la un moment dat va trebui să înțelegem că dacă vom continua să credem că lumea e o conspirație, vom primi, la un moment dat răspunsul. Da, Lumea e o conspirație a Egoului. Pentru că Universului nu-i pasă, el (re)acționează ca o reflecție la ceea ce am lăsat, ce am trimis în afară.

Da, lumea va reflecta întotdeauna jocul pe care alegem să-l jucăm. Noi alegem ce joc vrem să primi în schimb.

Când ne închidem inima, devenim ostatici ai minții, ai egoului. Devenim rebeli, vânători, luptători, războinici. Dar adevărata agresiune e cu noi înșine.

Conștiență. Trezie. Observare. Să ne asumăm lumea conștienței. Să ne observăm emoțiile, gândurile fără a ne lăsa contaminați de sabotorii interiori, sau de ideile celorlalți. Să conștientizăm. Să avem încredere în ceea ce deja avem, în ceea ce am primit. Să revenim în inimă, aducându-l pe Marele Creator în noi. Și așa vom lua deciziile adevărate, pe baza sinelui nostru, pe baza adevărului nostru suprem.

Trăim vremuri în care trebuie să luăm cea mai potrivită decizie. Trăim vremuri în care avem nevoie de Creatorul, de Suveranul nostru interior. Acasă e de fapt în noi, iar în noi, în adâncuri, așteptând întotdeauna să iasă la suprafață, e lumina pură, a iubirii necondiționate. Nu uitați: când alegem să iubim din inimă, intrăm într-o cameră a Creației unde lucrurile se întâlnesc, converg. Să le lăsăm să trăiască în Palatul Adevărului Nostru! Asta nu înseamnă să ne respingem gândurile, dar haideți să schimbăm cursul piesei și să lăsăm Inima să fie Suveranul, Regele nostru!